TIMPUL

Ca să-l parafrazez pe Seneca, un ilustru filozof stoic roman, voi spune că “alt timp nu am”, decât cel prezent.  Iar “timpul prezent este foarte scurt, atât de scurt încât unora li se pare că nu este deloc”.

the-melting-watch

Cred că toți am vrea să avem mai mult timp. Însă, din păcate, timpul este atât cât este și măsura lui este la fel pentru fiecare dintre noi. Nu se dilată și nu face concesii nimănui. Nu poate fi jucat la ruletă și nici pus miză la jocul de poker. El este atât cât e.

Ne-am învățat să spunem prea ușor “nu am timp”. Pentru orice. Nu avem timp să ne vedem cu prietenii, cu rudele, nu avem timp să facem gesturi care ne fac umani, nu avem timp să facem aia și ailaltă. Tot ce facem este să ne plângem în mod excesiv și constant de lipsa timpului. Mă întreb uneori dacă înțelegem pe deplin semnificația acestei expresii.

Ne lăsăm prinși și învârtiți în malaxorul timpului până suntem secătuiți de energia vitală și îl pierdem în mod absolut prostește cu lucruri care ne deprimă, nu ne îmbogățesc spiritul și nu ne fac mai buni cu nimic.

Aș vrea să ne găsim în noi puterea să nu ne mai plângem mereu și să nu mai invocăm scuze jalnice cum ar fi că nu avem timp să ne vedem părinții sau să le dăm un amărât de telefon. Pentru că va veni timpul când nu vom mai avea pe cine să sunăm.

Aș vrea să se inventeze dozatorul perfect, care să ne ajute să ne măsurăm timpul și să-l oferim doar persoanelor care sunt cu adevărat interesate, la rândul lor, de a petrece timp cu noi și să-l alocăm doar lucrurilor care ne fac cu adevărat fericiți.

Timpul este atât de prețios, dragilor, și îl vedem secundă de secundă cum ni se curge printre degete, aidoma nisipului fin din clepsidră. Și, într-o bună zi, pe un pat de spital, ne trezim cu clepsidra goală, panicați de boală sau chiar de moartea iminentă, și cu gândurile răvășite la câte mai avem de făcut și la cât de puține am făcut!

Șocurile au darul de a ne trezi subit din amorțeală și ne dăm seama că mai vrem să trăim încă multe sentimente, momente și întâmplări de aici înainte și că mai avem o groază de lucruri de înfăpuit.

Și-ncepem, ca disperați ai sorții, să tragem de timp ca de un elastic, și vrem, dintr-o dată, ca viața să se dilate maximum și să ne dea de toate! Vrem ca timpul să se lungească, pentru că nu-i așa, am realizat că noi, de fapt, iubim viața asta oricât de nașpa ar fi fost până în momentul ăla și chiar dacă în fiecare zi ne-am trezit bosumflați, oțărâți pe ea și am boscorodit-o pe la colțuri.

Hm! Mă întreb, retoric, oare de ce ni se deschide apetitul pentru viață și îi vedem toată splendoarea numai după ce trecem pe lângă moarte? Ne apucă, așa, un soi de disperare și euforie, ne agățăm și mușcăm din ea până la sânge.

Simțim că vrem să ne îndeplinim toate visurile pe care le-am lăsat baltă și vrem să iubim cu forță, unic și irepetabil, așa cum nu am mai iubit niciodată, dar cum ne-am dorit întotdeauna să o facem.

Și mai vrem ceva! Vrem să fim copii perfecți ai părinților noștri și părinții perfecți ai copiilor noștri. Și ne doare până la plăsele concluziile sărace la care ajungem. Ne dăm seama că n-am făcut decât jumătate din lucrurile pe care am vrut sau am fi putut să le facem și că mereu am apelat la jumătăți de măsura în iubire și nu numai. Și realizăm cu amărăciune că nici măcar cu noi înșine nu am reușit să fim întotdeauna sinceri. Și simțim gustul amar al înfrângerii.

Și vrem să recalibrăm măcar un pic situația de fapt. Hotăram de urgență că de atunci înainte ne vom lua la trântă cu viața și că nu vom mai trișa și nu ne vom lăsa pe tânjeală. Vom depăși toate recordurile propuse și vom bifa fiecare obiectiv de pe listă. Ne vom atinge cele mai imposibile idealuri și vom materializa cele mai îndrăznețe visuri.

Pentru că vrem ca la final, atunci când va fi să tragem linie, să ieșim pe plus.

Și învățăm să ne trezim în fiecare dimineață și să constatăm fericiți că am mai primit în dar o zi glorioasă, în care am văzut albastrul cerului, am auzit șuieratul vântului sau am apucat un nou anotimp.

Și învățăm să fim recunoscători divinității pentru darul fabulos al încă unei zile în plus și pentru pariul câștigat cu viața.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s