Ispita

El stătea rezemat de ușa cafenelei, nehotărât. Era o apariție năucitoare de fiecare dată când îl vedea. Totul era impecabil. Niciun detaliu nu era lăsat hazardului. Simțea că o privește. Aproape că o strivea cu ochii ăia imposibil de frumosi, de-un albastru azuriu. Era ritualul lor, în fiecare zi de miercuri. Ea stătea la masa din colț, de lângă fereastră, de unde vedea tot. Îl aștepta. El intra la aceiași oră în cafenea. Oh, cât de previzibil! Dar îi plăcea. Pentru că știa la ce să se aștepte. Se priveau lung, cu subînțeles. Îsi vorbeau din priviri. Azi își pusese pantofii negri stiletto, rochia vintage, din voal cu flori de iris și își agățase de o mână geanta Gucci, primită în dar de ziua ei. Touch-ul final era dat de parfumul discret, diafan, ca o adiere de primăvară, de la Armani. Era imposibil să-i rezisti acestei creaturi, iar el nu vedea absolut niciun motiv să facă asta. O privea admirativ, insistent și cu subînțelesuri. Angajații din cafenea participau și ei la acest joc al ispitei și provocării. Încăperea se umplea de energie, care se muta pe rând la toți clienții prezenți. Ritualul continuă. El iși comandă un ristretto. Fără să-și mute ochii de la ea. Ea și-a comandat deja un cafe latte. La care ar asorta o țigară, dacă ar sta afara, la terasă. Dar azi e frig. Iar rochia e subțire. Deci, nu! Azi fără țigară. Se uită la el pe furiș. Cât pe ce să se înece cu cafeaua văzându-i privirea înfiptă adânc în ochii ei smaraldici. Zici că e un vrajitor, cu diplomă în arta magiei. Nu înțelege cum reușsește s-o bulverseze așa de fiecare dată când îl vede. Încearcă să joace rolul indiferenței dar nu prea îi iese. Se uită afară, la traficul îngrozitor. De afară se aud claxoane de șoferi nervosi. El și-a terminat cafeaua, se ridică de la masă și se îndreaptă spre ieșire. Îl simte că se apropie. Aproape că îi atinge mana în trecere. Îi aude respirația. Inima începe să ii bată cu putere, ca nebuna, gata să-i iasă din piept și să fugă după el. Dar rămâne înțepenită pe scaun. Cafeaua s-a răcit și nu mai are niciun gust.
Ahh…dă-o naibii de treabă, simte că iar s-a purtat ca o puștoaică novice. Data viitoare e musai să fie mai stăpână pe ea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s