LISSE

Mă așez pe spate într-un colț de rai. Îmi lipesc capul de iarba verde, curată. Mă încearcă un sentiment de veșnicie. Soarele îmi inunda privirea. Nu mai văd nimic. Timpul s-a oprit. Închid ochii. Aș vrea să rămână totul împietrit. Aș vrea ca timpul să-mi lase clipa asta perfectă, în care vântul călduț îmi mângăie obrajii, iar copiii aleargă fericiți pe pajiște, printre lalelele roșii gigantice.
Sunt în cel mai frumos parc pe care l-am văzut vreodată. Keukenhof, în Lisse. Aproape că mă doare retina de atâta frumusețe care mi se dezvăluie în fața ochilor la tot pasul. Peste tot cât vezi cu ochii sunt numai lalele. Zeci de specii. Poate sute. În culori și forme diferite. Am senzația că arhitecții grădinii au dorit ca ele să atingă perfecțiunea. Se pare că au reușit. Sentimentul de plenitudine pe care-l încerc nu l-am mai avut de multă vreme.
N-am nevoie de nimic. Nu am gânduri. Doar exist. Respir. Sunt happy! Nu vreau să știu de unde vin și unde mă duc. Nu în momentul ăsta. Sunt aici, acum! Atât! Mă las mângâiată de soare. Mă conectez cu pământul. Simt că-mi dă forță. Mă uit la cer și văd cum îngerul meu păzitor îmi face semn cu mâna. Mă salută. E fericit  pentru fericirea mea.
Aș bea o cafea cu tine. Și m-aș plimba cu tine de mână. Aș pune planuri pe hârtie. Cum ce planuri? Despre noi. Aș merge pe străzi în neștire, până aș muri de oboseală. Dar n-aș simți-o, pentru că tu mi-ai da toată energia de care aș avea nevoie.
Mai vreau o clipă. Din asta perfectă!
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s