In cazul in care va place iubitul meu, va rog sa (nu) va serviti! Multumesc anticipat!

tony

Bah, nene, de unde naiba ati luat prostiile astea gen dragoste cu nabadai si cum de v-a venit ideea sa mi le injectati mie? Unde mai pui ca mi-ati dat si doza dubla, ca sa faca creierasii mei “poc”! Mm..? De unde? Imi spuneti si mie?
Intreb si io, asa, mai mult dintr-o curiozitate maladiva, nu din cauza ca nu mai pot cu agonia in care ma balacesc de zile-n sir. S-a dus dracu’ pe apa sambetei linistea mea si m-am trezit pe cap cu niste doruri maniace, vecine cu nebunia, tapetate cu niscaiva nesigurante ancestrale. Pai, cum de ce. Uite, de aia, ca iar e plecat iubitul din tara si gandurile au luat-o razna pe miriste, curg la vale ca un tavalug si matura tot in cale.
Numai la nefacute ma gandesc, ma inteapa in vintre gelozia la gandul ca alte dive ii dau tarcoale. Pai cum sa nu-i dea, daca e atat de frumos, acu’ le dau si lor dreptate, dar numai in sinea mea, da? Bai, farfuzelor care sunteti, sa nu care cumva sa-ndrazniti sa-l atingeti cu vreun deget, ca ramaneti fara mana! Deci, eu v-am avertizat!!
Pfff…Sa stai intre patru pereti si sa mocnesti idei si indoieli e hidos, va zic io! Singuratatea (cine dreaq o mai fi inventat-o si p’asta, nu stiu!!) iti da tarcoale insinunat, infigandu-si adanc coltii si muscand din toate partile, in mod fatal. Incep sa ti se coaca in cap tot felul de scenarii ireale, imposibile si imuabile. Da’ ce-o face ficatii lui acum, da’ cu cine “joaca sah”, daca ma-ntelegeti? 😉 si cu cine s-arunca in cap de pe stanca sau cu cine se plimba sub clar de luna…ehh…greu, greu, ce sa mai.
Telefonul zici ca a murit in chinuri sau a capatat darul muteniei, pe principiul tacerea e o virtute. Bai, ma lasi? Imi vine sa-l azvarl de pereti, sa se faca tandari, la fel ca si nelinistile mele. S-a dus dracu’ tot echilibrul meu pa terminatiile nervoase, fiecare secunda de tacere mi se pare o eternitate.
Absenta lui fizica ma arunca in sevraj. In lipsa actorului principal, care sa-mi furnizeze visurile, imi revin in minte cioburi de amintiri, pe care incerc sa le proiectez pe ecranul memoriei ca sa refac puzzle-ul. Ma plimb prin tunelul abisal al nesigurantei si am senzatia vomitiva ca ma invart intr-un cerc (vicios?), iar toate fortele actioneaza impotriva mea.
Mno, si cand am simtit io ashea ca nu mai rezist cu dorurile astea parsive, taratoare pe sufletel, mi-am luat toate tristetile pe care le aveam la purtator si inima-n dintii si mi-am aruncat fizicul intr-un taxi cu comanda spre urgenta, ca sa-mi panseze aia ranile, ca de la scuipinolul meu nu se intamplase mare lucru.
Aici am avut o surpriza cam neplacuta. Dragilor, trebuie sa va spun ca nimeni din camera de garda nu a gasit nici macar un plasture care sa fi fost facut special pentru pansarea ranilor sufletesti. Cum adica nu exista? am tipat la ei, nervoasa. Dupa care mi-a traznit ideea colosala cum ca ar trebui sa patentez io o asemenea smecherie, no? Ce ziceti? Cred ca m-as imbogati instant, daca ma gandesc cate rani din astea exista pe planeta.
Si ce credeti? M-au masurat aia din cap pana in picioare, se uitau la mine cam dubios, recunosc, dupa care au inceput sa-si dea coate, neputiciosi. Unii zambeau cu subinteles, altora le crestea pe fata un zambet mare, care se largea tot mai mult, amenintand sa se transforme intr-o hlizeala d;aia in hohote. Si meditam io asa, in prostia mea, si ma intrebam de ce mama naibii rad astia de mine? nu se vede ca mi-a cazut fata pe jos de atata suferinta? Pana mea, sa-mi dea un faras sa mi-o adun, sa-mi dea, naiba, un tratament si ii las cu Dumnezeu, le zic “Pa si la buna revedere”. Sau nu!
Si cum stateam io asa, ei se uitau la mine, io la ei, unul dintre doctori catadicseste sa scrie ceva pe hartie  dupa care mi-o da. Iau hartia cu autograful si parafa lui, ii multumesc frumos, dau sa ies, dar cu ochii eram tot in hartie. Si ma uit consternata. Pai ce ai facut, mai nene, maa? Eu vroiam sa-mi dai niste pastile, pentru inima mea palita de dor, si-n loc de asta tu ma trimiti la cuca macaii, in balarii? imi dai bilet de trimitere la dezintoxicare sufleteasca? .Pfaoleooo, astia sunt imuni la suferinte din astea.
Deci m-a catalogat drept nebuna de serviciu sau cum?
Io, acum, ce fac fara medicatie adecvata?
Si cu ranile de la picioare ce fac?
Ca am calcat numai pe cioburi de iubire agonizanta!
Advertisements