PIERDUT TIMP! GASITORULUI RECOMPENSA!

Tot mai acut simt trecerea implacabila a timpului. Fiecare zi care trece este o sabie cu doua taisuri. Ma tai aproape zilnic, fir-ar! Si ma uit cu stupoare cum din buricele degetelor nu mai curge sangele ala rosu rubiniu, de altadata,  ci valuri spumoase de regrete. Nu, nu sunt tardive si nici zadarnice. Sunt dureroase.

Constat ca nu mai am nici timp de pierdut si nici rabdare sa ascult vaicareli fara rost si negativism la kilogram. E musai sa-mi pun pe mine haina indiferentei si sa fac urgent pasi. Sa ma car unde oi vedea cu ochii.

Nu mai suport mincinosii, fariseii, oportunistii, meschinaria si falsitatea. Ma enerveaza groaznic invidiosii, care pun bete-n roate celorlalti, sperand astfel intr-un bine al lor, ipotetic. Lumea a devenit o poleiala ieftina la suprafata, dar e numai smoala la interior. O naclaiala oribila. Toate s-au intors cu curu’n sus. Ceva sanse de revenire? Nu prea mari, zic eu.

Nu mai am timp de pierdut cu oameni imaturi, care se comporta ca niste copii rasfatati, de parca totul li se cuvine. Ifosele sau fitele de doi lei, spuneti-le cum vreti voi, imi repugna maxim. Unde a disparut franchetea, oameni buni? A fost aruncata la gunoi? Dusa la reciclat? Sechestrata? Ca sa-mi fac un plan, sa stiu unde sa ma duc s-o recuperez.

Cel mai profund ma deceptioneaza oamenii care spun multe dar nu fac nimic, laudarosii care din vorbe construiesc palate stralucitoare, dar in realitate doar castele de nisip miscator.

Si, da, recunosc, spasita, ca ma calca pe nervi aia de cred ca le stiu pe toate dar tot ce scot pe unealta vorbirii  este un monument  de prostie incomensurabila. S-a umplut lumea de profesori doctori docenti in toate. Dar ia sa-i iei  la bani marunti ca ramai masca cand constati cat sunt de certati cu bunul simt, cum au ramas repetenti la capitolul educatie si cum se sterg la cur cu gramatica limbii cu care s-au nascut. Impardonabil! If you ask me.

Ce m-a apucat? o sa ziceti. Pai, zilele astea ma simt asa, putin mai asertiva. Si am inceput sa imi fac un soi de bilant. Io si cu mine.  Fata in fata. Ce fel de bilant? Sa ne intelegem, in niciun caz d’ala cu cifre seci, care nu spun nimic si in care ce-i pe verticala trebuie sa se pupe fix cu ce-i pe orizontala la rezultatul final. Si nici nu trebuie sa-l depun nicaieri, pentru ca deadline nu am decat in forul meu interior.

Mnoo, si cu ocazia acestui bilant ad hoc am constatat ca sunt cam pe la jumatatea drumului si nu-mi mai permit sa pierd timpul aiurea. Ca, ce sa vezi, stocul mi s-a diminuat considerabil. Timpul meu a devenit dintr-o data din ce in ce mai pretios, pe scurt e  moneda mea de schimb si miza in  lupta cu viata. Aia de-a mai ramas.

Pai si-atunci cum sa nu vreau in preajma mea oameni luminosi, sinceri, corecti, pozitivi, care sa ma faca sa rad, sa ma simt bine, oameni generosi si sensibili, oameni fara masti, care sa-mi arate esentele si nu aparentele!!! Cum sa nu ador oamenii care stiu sa respecte si sa-si tina cuvantul dat, oameni care stiu sa iubeasca curat, fara artificii si poleiala minciunii si a ipocriziei.

Uite d’aia, asa de-a naibii, vreau in viata mea doar oameni care ma vor si ei in viata lor si care ma apreciaza pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce le-as putea oferi, atunci cand eu nu am nimic altceva de oferit decat pe mine!!! Sic!

Prefer sa fiu cersetoare la portile adevarului decat sa-mi pun masti si sa ma prefac ca sunt la fel ca ei, doar de dragul de a pastra langa mine persoane cu care nu rezonez sau aflate pe paliere la care eu nu pot accede.

Stiu, cel mai dureros in viata este sa fii plin de iubire, sa vrei sa oferi iubire si sa n-ai cui. Pana la urma devine mai suportabila chiar si suferinta din iubire,  decat sa suferi din lipsa lipsei in sine. Ups! Are sens ce spun?

Si mi-e atat de dor de oameni simpli, care sa-mi incalzeasca sufletul prin simpla lor prezenta, oameni care sa mi se bage in suflet cu intentia sa si ramana acolo, oameni cu care sa construiesc lucruri frumoase.  Ador oamenii aia ciudati,  pentru care “Te iubesc” chiar inseamna ceva, nu doar cuvinte goale, spuse la foc automat, dar lipsite de forma si continut. Aia care te cunosc atat de bine incat iti pun sufletul in palme fara rezerve si fara sa le fie frica ca dai cu el de pereti.

Nu sunt zombie si nici nu am deasupra mea un clopot de sticla protector, asa ca sunt la curent cu zbaterea si nefericirea din jur, eu insami invartindu-ma prin zona. Dar zau daca pot fi acuzata de inalta tradare doar pentru ca vreau in jurul meu pe oamenii aia care au puterea sa zambeasca si sa iubeasca chiar si dupa ce tsunami a trecut peste ei.  Aia care au puterea sa se ridice si sa o ia de la capat, no matter what. Nu-i vreau pe plangaciosi, sa fie clar! Ca ma trag si pe mine in jos.

Acestea fiind spuse, m-am decis, dragilor, ca trebuie sa fiu mai toleranta cu mine, cu greselile mele, chiar si cu alegerile mele, si ca trebuie sa ma iubesc neconditionat.

Pentru ca la sfarsit vreau sa ma uit in oglinda si sa vad reflexia mea in ea, nu a unei straine care nu are ce cauta in carcasa care imi acopera sufletul.

lucruri-poti-face-timp-alocat-discurs

Advertisements

10 thoughts on “PIERDUT TIMP! GASITORULUI RECOMPENSA!

  1. :)) ai dat cu barda in stanga si-n dreapta, ai smuls masti, te duelezi cu lumea si cu timpul…dc oare cand am terminat articolul m am gandit la gravura “cavalerul, moartea si diavolul”?:)

    Like

  2. cavalerul esti caci pasesti pe drumul vietii, tu ai zis ca esti la jumatatea drumului(dar cred ca aici judeci biologic si fizic mai mult, dupa nr de ani), moartea este sfarsitul drumului la care te raportezi, cum ziceam, mai mult biologic…iar demonul cuprinde restul:) – imaturi, mincinosi, laudarosi, plangaciosi, dar si acidul din tine coroziv pt lume si pt tine:)
    mi a placut cu lipsa lipsei deja asta e prea profunda:)
    dc lancelot? ti a placut filmul cu gere si connery?:)

    Liked by 1 person

  3. ei, nu exista iubire imposibila. dupa ce a hranit o pe guinevere cu apa de ploaie de pe frunze puteau sa fuga peste 7 mari si tari si gata devenea posibila. piedicile sunt in mintile lor/noastre, ce ne impiedica sa nu ne mai impiedicam de piedici?:) azi am priceput batalia cu timpul…s a schimbat ieri cifra pe borna drumului vietii:) la cat mai multe schimbari lancelotguinevere!:)

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s